Taramul Buciumanilor
   Acasă | Despre proiect | Despre zonă | Oamenii | Link-uri | Contact
   

R O

E N
 

PROGRAMUL DE CERCETARE AL VĂII BUCIUMULUI

Sprijint de
  Fundaţia Pro Patrmonio UK
     Asociaţia Alburnus Maior

 

         Începând din epoca timpurie a bronzului (mileniul al III-lea î. Chr.), Transilvania s-a aflat în centrul schimburilor dintre nordul şi sudul Europei. Obiectele de aur găsite în mormintele civilizaţiei helladice timpurii din nordul Greciei sunt probabil lucrate din aur provenit din zăcămintele transilvănene. în epoca fierului dacii au extins producţia auriferă, exploatând atât depozitele aluvionare cât şi filoanele bogate din Munţii Metaliferi. în secolul III î. Chr. Se practica deja mineritul în subteran, după cum o dovedesc rezultatele unor analize recente efectuate pentru Roşia Montană.

 

         Zăcămintele aurifere din Munţii Apuseni au reprezentat unul dintre motivele principale ale cucerii Daciei de către romani. După ce Dacia a devenit provincie a Imperiului Roman, în Munţii Apuseni au fost colonizate triburi din Dalmaţia, renumite pentru cunoştiinţele lor în minerit, munca lor mărind producţia de aur în secolele II-III.

 

         Cele mai vaste galerii Romane sunt păstrate în zona Roşiei Montane şi a Buciumului, unde lucările miniere din perioada medievală şi modernă nu le-au afectat decât în mică măsură. Tehnicile de extragere a aurului utilizate în Dacia sunt mult mai impresionante decât cele care mai pot fi vazute în Spania sau Galia.

 

         Deşi arheologi români şi maghiari au semnalat în sec. XIX-XX importante descoperiri romane în valea Buciumului, această zonă este practic necercetată. Exploatările de suprafaţă şi subterane din zona Buciumului aparţineau de teritoriul administrativ al oraşului roman Ampelum (azi Zlatna), unde sunt atestaţi mai mulţi "procuratores aurariarum" în sec. II-III d. Chr.

 

         Ameninţată de proiectele miniere ale companiei miniere Rosia Montana Gold Corporation, zona Bucium a devenit recent subiectul "Programului de Cercetare a văii Buciumului", sprijinit de Fundaţia Pro Patrimonio şi de Asociaţia Alburnus Maior. O echipă interdisciplinară a început studiul zonei începând din 2003. Arheologia, etnografia şi istoria recentă reprezintă cele trei direcţii principale de cercetare ale patrimoniului din Munţii Apuseni, într-un program coordonat de MINET. Baza de cercetare va fi stabilită în viitorul muzeu al văii Buciumului, amplasat într-o casă tradiţională din lemn din comună.